Intr-o tara mandra, ca un vechi castel
Unde curge cianura intr-un rau mititel
Plang si suspina profii,dar mai ales o domnita
Trista si slaba ca o garofita,
Caci in scoala,salariul ei dorit
A plecat cu pluta si n-a mai venit.
Ochii ei pierduti ard in lacrimele
Cum se vestezesc in camp doua viorele.
Buclele-i stufoase,cad pe “stufosul” san,
Notele si elevii in gand i se ingan
Insa ceilalti profesori langa ea vegheaza
Si cu-un pumn in coaste o imbarbateaza
Un clopot bate la doua jumatate,
In fata scolii ,oare cine bate?
–Eu sunt Andrei Marga ,fiul vostru dorit
Eu ,si de la Minister ma intorc grabit.
Soarta mea e cruda de asta data
Vor sa-mi vada falca sfaramata.
Dar deschide-ti poarta,ministrii ma-nconjor!
Sunt in pielea goala ,si ma apunca un dor,
Acea domnita profesoara la fereastra sare
–Ce doresti ministre? zise dansa tare
Apoi la poarta ea a iesit,
Si ziua la amiaza mare astfel ia grait:
–Ce spui tu tirane? ministrii-s departe
Mintea ta tampita mii de profi morti imparte
Eu sunt unul dintre ei,tu esti dusmanul meu,
Iar daca totusi tu esti Marga cu adevarat
Apoi tu aicea fara salarii si fara biruinta
Nu intri nici la toaleta fara a noastra vointa,
Du-te-n parlament!Pentru noi sa mori!
Si atunci poate-ti vom pune la mormant niste flori,
Marga se intoarse-n parlament si din fluierul puternic suna,
De sunetul puternic,parlamentarii de printre scaune se aduna,
Conferinta iar incepe…………………………profesorii au reusit,
Iar Parlamentul a ramas fara nici un “venit”.
01.03.2000 ,ORA 18.03
