Anca Crasneanu

Curge lacrima din ochiul meu,
Ca un picur de otrava,
Revarsandu-se pe fata cu greu
Parca e un val impins de-o nava.

Nefericita zi ,neferizita zare,
Am iesit sa vad daca nu apare
“Iubitul” meu  in departare…
Unde esti? striga inima mea tare.

Prin albastrul senin,cerul
Imi face semn cu norul,
Ca nu are ca sa vina acum
Ca se-ndrepata spre alt drum.

Soarele stralucind puternic imi trimite
Prin razele lui mangaiere
Si emanand puternica-i caldura imi promite
Ca “iubitul” meu n-are sa ma uite.

E degeaba spus “uitare”
De uitat poate sa ma uite,
Eu vreau sa vina acum in zare
Da e prrea frumos asa sa fie,si n-am cuvinte
Sa vorbesc,daca el apare.

Ploaia prin picurii ei marunti si reci,
Imi picura sperante dupa sperante,deci….
As sta o zi intreaga-n ploaia cereasca
Sa astept dorinta sa mi se implineasca.

Asa e viata asta cruda
Nu ai de ce sa-ti fie ciuda
Ca un baiat pe o fata o iubeste
Si numai pe tine nimeni nu te indrageste…..

2.05.1999

A luat fiinta un om,
Pare a fi un adevarat domn
Care acum nu suporta larma
Nestiind care-i va fi carma.

Si-a trait viata asa cum a putut,
A facut pentru fericirea lui tot ce a stiut,
Studia …cauta….se agita,
Dar degeaba era doar un simplu “gita”.

Totul era normal in viata lui
Statea ,gandea,medita…
Iar acolo sus cineva il asculta
A asculta ce gandesti… e meseria Domnului.

In gandul lui o viata fericita se contura
A primit-o ,dar i s-a spus:nu va dura!
De rele,griji si vai nu vei fi invadat
Si de multe boli vei fi vindecat.

Esti stapan pe corpul tau!
Esti intradevar maiestru,zau!
Cu gandul ajungi departe
Prin logica sufleteasca si multa carte.

Acel om obisnuit ,a fost odata intrebat:
“Ce-i asta?”-mana mea;”ce-i acela?”-piciorul meu,
“Dar tu cine esti?”
N-a stiut raspunde…pe loc putin a stat,
Dar in subconstientul sau isi zicea:”Sunt D-zeul corpului meu!”.

14.01.2001
***Scrisa cu ocazia intalniri cu cunoscatorii culturii indiene,indeosebi Krsna,Carma insemnad-destin,Gita-adepti ai religiei indiene,iar Krsna considerat D-zeu in India***

Sclipind apare un semn in coltul boltii
Asemeni unui lup care-si arata coltii,
E semnul credintei dintre noi
E semnul credintei dintre doi.

Apare seara si dispare dimineata,
Nu se vede doar cand il impiedica ceata,
Tu privesti,tu gandesti,tu aduci aminte
De frumoasele noastre clipe petrecute inainte.

Imi spui si mie ce gandesti,
Acel semn imi da putere,
Si cred cel putin ca drept esti
Si nu ai sa-mi mai provoci durere.

El…….tu, sau noi ,suntem fermecati
De aceste sclipiri a ingerilor adevarati
A lacomei iubiri dintre noi,
A faimosului semn aparut si printre voi.

Din adancul sclipirii lui increzatoare
Incet,incet ,puternica lumina moare
La fel iubirea dintre noi cei vii
La fel lumina unei stelute argintii.

Timid….sclipirea-i duioasa se stinge,
Cele mai inalte punti le atinge
Pe cerul pustiu in asta seara
Care face semnul un astru sa para.

A disparut,s-a dus……
In alt colt s-a pus,
Transmitand si altora acel sentiment
Acel gand tacut…..acel simt dement.

8.12.2000

Lumea-i imensa…
E atat de diferita…
Misti o mana,cazi in nestiinta,
Faci doi pasi…
Spui doua cuvinte,si te intrebi:
Asta-i cursul,asa o fi oare?
Intalnesti un om pe strada,
Te priveste…..nu-ti vorbeste…
Vrea oare numai sa te vada?
Atatea iti trec prn minte,
Te intrebi iar ,de ce e viata asa?
Vezi doi imbratisandu-se,
Iti dau lacrimile…
Iti curg pe obrazul cald
Aducand un aer nostalgic,
Pt ca si tu ai face asta un pic:)

14.03.2002 ,14.05

Acum ,ieri,sau nicicand
Imi strabate vesel mintea un gand,
Se intampla sa reverse doua zile la rand,
Va ajunge la destinati,oare cand?

De revarsat se revarsa lumina-n candele
Sclipiri arginti intalnesti hazardandu-se pe ele,
Salbaticiunea purului vis ne asteapta,
Uite! si lumina are o pozitie dreapta.

Aiurea e golul imens al mintii noastre,
Noaptea e atat de mare cat marimea unei astre,
Visam…si se umple de ciudatenii,
De aceia ziua uneori avem vedenii.

S-a amorezat gandul de mintea mea,
Dar s-ar putea supara inima,
Acel gand,vis urat,nu vrea sa plece,
Batranii zic”Lasa ,cu noaptea trece!”

Plutea misterul in atmosfera,
Parca calatoream cu totii in alta era.
S-a spulberat imaginea din capul nostru,
Tot ce poti vedea e un diabolic monstru.

Nu e rau,cu coltii de argint,
Si nu cred ca cei batrani mint
Ca spun despre el
Ca va fi bland ca un miel.

Ca mielul…ca monstrul
S-a dus destinul mostru,
Degeaba,ce-i spre distrugere
In lumea asta nu are nici o strapungere.

6.09.2000,miercuri 21,32

E atata liniste in jur
Ca-mi pare ca aud
Ca o raza de lumina
A venit la geam,
De urat sa-mi tina.

E atata liniste in jur
De-mi pare ca vad
Morti vi imprejur,
A caror suflet este pur.

O liniste infricosatoare ma apasa,
O idee mi-a intrat in minte
Ce nu mai vrea sa iasa
Asemeni unui dinte.

O liniste de mormant rasare,
Ma uit in jur si mi se pare
Ca aud a crengilor bataie,
Pe care vantul lin le taie.

O intunecata zi se lasa
Cu o ceata mare-ntinsa…
E …infricosatoare,si nu-i pasa
Ca pe noi teama ne-apasa.

27.06.1999

Ploua ,ploua…tot mai des,
Picuri grei se prabusesc
Pe trupurile infierbantate
Simtind fiorii reci pe spate.

Parul umed si balai,
Lucea in apa ploii,
Trebuia doar cu mana sa dai
Ca sa alungi fiorii.

Cu trupul sau strivit de ploaie
Mergea agale catre casa,
Si obosit intra-n odaie
De unde,n-are s amai iasa.

29.03.1999

Erau pe mare cu vaporul
Tineri indragostiti de mare,
Dar inimile lor se pare
Ca se luptau aprig cu dorul.

Dor de masa ,casa ,si de glie
Isi doreau de ani de zile
Sa ajunga la familie,
Si nu mai aveau de mers multe mile.

Dar destinul a facut sa vie
O furtuna mare si puternica
Dar de asa ceva nu le era frica
Marea parea de mult pustie.

Sufla un vant puternic pe mare
“Vine potopul”,se pare
Ca gandeau saracii pirati
Care acasa erau asteptati.

O noapte intreaga invartea fara sa se opreasca
Acel vapor predestinat
In portul urmator sa poposeasca,
Dar nici de un port nu au mai dat.

Erau de familie asteptati
Cand pe mare totul pare a se fi calmat,
Dar de vapor si bietii pirati
Nimeni nici in ziua  de azi nu a dat.

26.04.1999

Galbuie, ofilita, cade-o frunza
In fata mea ,pe drum,
In timp ce ma plimbam cu gandul scrum,
Asteptand…..sa mai cada o frunza.

Mai cade una obosita,
Pe fruntea mea o clipa,
Imi transmite doar tristetea-i obosita
In mintea mea de-o clipa.

Obosit e aerul de toamna,
Obosita  trece-n graba o doamna
Pe langa mine,
Care astept neprihanita
Sa mai cada o frunza obosita,
In sufletul meu ofilit,
De atata cautare-n viitor
A tot ce nu am gasit in trecut,
A tot ce se tine  la scut,
A tot ce as vrea sa gasesc pana mor.

5.10.2001 ora 13,12

Scoala incet ,incet se duce…se sfraseste
Peste doua ,trei luni,iunie este
Si va trece timpul atat de repede
Ca ne-om trezi cu BAC-ul in brate si n-om crede.

Au trecut 4 ani frumosi de scoala
Si nimic nu va mai fi cum a fost,
Ne intrebam ce va urma…dar nu are rost,
Atata timp cat suntem inca elevi in scoala.

Noi nu ne-am dat seama ca timpul a trecut
Acum doar ne amintim de anii trecuti
Cum ne tineau dirigintii nostri la “scut”,
Sa nu chiulim…nu-i asa ca au fost draguti?

Peste un timp,si nu mai e mult
Fiecare is va indrepta pasii spre un alt drum
Pentru ca nu vom putea petrece toata viata in acest “lacas de cult”
Desi multi s-ar bucura,si inca de pe acuma.

Ne despatim si e pacat
Ca nu ne vom mai inatalnii,
Doar la asta ne vom gandi,
Ca am fost colegi…ne-am despartit…si am plecat.

Nu va mai suna clopotelul de intrare,
Nimeni nu va mai intreba:”tema cine are?”
Nu ne vom intalnii in fiecare dimineata,
Si nu vom mai tine chimie,de la care ne venea greata.

Tot ce a fost,a fost frumos,
Despartirea-i ceva mai dureros
Ne despartim si nu ne dam seama
Ca s-a scurs timpul,si nu mai avem biologie,la care ne apuca teama.

Poate unii abia asteapta acea clipa:despartirea,
Dar is vor aminti candva peste cativa ani,
De cei 27 de colegi,niste pustani,
Si o sa zica:”Mai dracie! ce a mai trecut vremea!”.

Esti elev si n-ai necazuri,
Doar atat sti,la ore sa faci nazuri,
Si cand vine timpul despartirii,
De atat plans ,uiti si tabla inmultirii.

Tot ce ai facut odata-n scoala
Cate minciuni si dume ai tras
Nu ar incape toate intr-o oala,
Dar toate intiparite-n minte ti-au ramas.
Certurile dintre colegi,ura si minciuna
In momentul despartirii ,nu va exista niciuna.
Ne despartim de scoala ,de profesori,
Mai departe alte prietenii ai sa legi
Dar totusi ne despartim de colegi
De bancile-n care am stat atata vreme
De colegii de banca pe care i-am avut,
Ne despartim acum,si nimeni nu se teme
Ca vom da lucrare,sau tema la ceva am avut de facut.

Niciodata nu vom uita acesti 4 ani,
Nu vom uita c-am fost doar niste pustani,
Si acum trebuie un drum in viata sa-ti alegi,
Dar niciodata nu vom uita c-am fost…COLEGI.

21.03.2000, marti
“E scrisa cu cateva luni inainte de a termina liceul,de a da Bac-ul…in amintirea anilor de liceu!”