TOTUL E DEZOLARE
Sa nu risipim vorbele lumii suferinde,
Ca pomii frunzele…
Sa auzim doar ecoul din vorbele grele,
Sa conturam viitorul ce viata incepe a prinde.
Iubirea nu-i apa,nu-i hrana
Nu-i vant,nu-i ploaie ,nici soare,
O fulgerare a spendorii din jur ,e oare?
Totul e dezolare…
Viitorul e aspru si necunoscut
Freamatul aripilor se aude-n zare,
Aripile lebedei…pretest si scut.
Totul e dezolare…
Oglinzi in amurg
Scantei in noaptea alba.
Zilele trec…se scrug.
Dezolarea ne curge prin vene
Suntem la capatul inceputului…
Anemic incepe lumea sa se miste
Un poem nu trebuie sa insemne ceva
El trebuie sa existe.
Imi urasc versurile pesimiste…
Dar un poem nu trebuie sa insemne ceva,
Un poem trebuie sa existe!
