TOTUL E DEZOLARE
Sa nu risipim vorbele lumii suferinde,
Ca pomii frunzele…
Sa auzim doar ecoul din vorbele grele,
Sa conturam viitorul ce viata incepe a prinde.
Iubirea nu-i apa,nu-i hrana
Nu-i vant,nu-i ploaie ,nici soare,
O fulgerare a spendorii din jur ,e oare?
Totul e dezolare…
Viitorul e aspru si necunoscut
Freamatul aripilor se aude-n zare,
Aripile lebedei…pretest si scut.
Totul e dezolare…
Oglinzi in amurg
Scantei in noaptea alba.
Zilele trec…se scrug.
Dezolarea ne curge prin vene
Suntem la capatul inceputului…
Anemic incepe lumea sa se miste
Un poem nu trebuie sa insemne ceva
El trebuie sa existe.
Imi urasc versurile pesimiste…
Dar un poem nu trebuie sa insemne ceva,
Un poem trebuie sa existe!
Dan Gheorghe said
am December 4 2008 @ 3:16 pm
frumos. alte comentarii sunt de prisos…
Maria said
am December 29 2008 @ 11:56 am
Imi place mult poezia,ai talent,sa nu te lasi de scris.Bafta!
cristina said
am January 30 2009 @ 3:51 pm
foarte frumoasa,bv…ai reusit sa transmiti ceva prin aceste versuri ,te felicit.
vangaelis said
am February 24 2009 @ 2:13 pm
îmi place nespus de mult aceste versuri…au o splendoare specifică..eÅŸti originală
“Iubirea nu e apă, nu e hrană, e-o fulgerare al splendorii”…
Întradevăr, poezia, în această lume anemică în care versurile nu pot fi decât stihuri pesimiste, poemul nu trebuie să însemne ceva, poemuzl trebuie doar să fiecă peste ani va însemna ceva.